Recuperarea activă a pacientului după o boală cuprinde mijloace complementare de refacere și debutează odată cu asistența medicală curativă, iar pentru pacienții aflați în terapie intensivă reabilitarea începe chiar de la internare.

  • Reabilitarea precoce are rolul de a scădea perioada de spitalizare și costurile aferente acesteia și de a diminua numărul personalului medical implicat.
  • Rolul recuperării medicale este acela de a preveni agravarea deteriorării fizice și cognitive, de a ameliora funcții și de a preveni complicații ca: escarele, boala tromboembolitică, complicații respiratorii, impotența funcțională cauzată de mobilizare prelungită – modificări posturale, contracturi, spasticitate, leziuni de nervi periferici, atrofii musculare, osificări heterotopice.
  • Programul de recuperare constă în proceduri care ajută la recuperarea fizică și psihică a pacienților care au suferit diferite afecțiuni și acesta trebuie instituit cât mai curând posibil, pentru a contribui la îmbunătățirea calității vieții.
  • Metodele de reabilitare sunt individualizate, dar au scopul comun de a îmbunătăți statusul funcțional, gradul de dependență și de a reduce la minim ajutorul din partea altor persoane, de a asigura acomodarea fizică și psihică a persoanei cu schimbările determinate de boală.
  • Pacientul este încurajat să se ridice din pat și să încerce să facă pași pentru a se obișnui să pășească din nou și pentru a-și reface treptat forța musculară.
  • Recuperarea este stabilită în funcție afecțiunea de care a suferit, bolile asociate și vârsta pacientului. În proces este implicat alături de pacient și personalul sanitar, familia și prietenii acestuia, dat fiind că reabilitarea continuă și după externare.

        Programul de reabilitare poate include exercitii fizice, tratament medicamentos atunci când este necesar, după caz, consiliere psihologică, activități sociale, programe educationale, etc.

        Obiectivele reabilitării pacientului critic sunt:

  • ameliorarea ventilației prin: eliminarea secrețiilor, creșterea complianței pulmonare, eficientizarea tusei;
  • ameliorarea funcționalității musculo-scheletale prin: creșterea mobilității articulare, creșterea forței musculare și anduranței, prevenirea contracturilor și posturilor vicioase;
  • ameliorarea funcției sistemului circulator prin: prevenirea trombozei venoase profunde, prevenirea edemelor și prevenirea escarelor;
  • menținerea sistemului nervos central și a statusului cognitiv în limite funcționale.

        Pentru sistemul respirator se au în vedere următoarele aspecte: cu 20 de minute înainte de începerea ședinței de terapie fizică se administrează un bronhodilatator la pacienții cu bronhospasm;

  • stimularea traheală;
  • tehnici neurofiziologice de facilitarea a respirației: contracția abdomenului, presiune vertebrală toracică, stretching intercostal, manevre de tuse controlată asistată manual sau mecanic, prelungirea expirului la pacienții cu BPOC;
  • pentru pacienții cu disfuncție respiratorie restrictivă se are în vedere menținerea complianței pulmonare și a mobilității peretelui toracic prin: spirometrie stimulativă, stretching manual al peretelui toracic, asistarea mușchilor inspiratori, tuse asistată manual, ventilație nocturnă non-invazivă.

        Pentru sistemul musculoscheletal se au în vedere:

  • prevenirea contracturilor și pozițiilor vicioase prin: mișcări pasive, active și asistate, stretching prelungit, mijloace de posturare (orteze, atele, perne, suluri), terapia farmacologică a spasticității, agenți fizicali;
  • creșterea forței musculare prin: electrostimulare și exerciții de anduranță. Generic vorbind, kinetoterapia este forma de terapie care are la bază mișcarea efectuată prin programe de recuperare medicală bine structurate ce au ca scop refacerea unor funcții diminuate.

        Scopul programului de kinetoterapie este de a crește capacitatea funcțională generală a pacientului și de a restabili independența fizică și respiratorie, prevenind astfel riscul instalării complicațiilor asociate determinate de repausul la pat.

        Principalele obiective ale tratamentului kinetoterapeutic sunt următoarele:

  • relaxarea;
  • corectarea posturii și aliniamentului corporal;
  • creșterea mobilității articulare;
  • creșterea forței musculare;
  • creșterea rezistenței musculare;
  • creșterea coordonării, controlului și echilibrului;
  • corectarea deficitului respirator;
  • antrenamentul la efort dozat;
  • reeducarea sensibilității.

        Mișcarea poate fi:

  • activă – efectuată de către pacient, în mod liber sau îngreunată cu aparate sau cu obiecte;
  • pasivă – efectuată de către terapeut, cu scopul mobilizării diferitor articulații, al întinderii și detensionării musculare sau al stimulării circulației în anumite regiuni ale corpului;
  • mixtă– când terapeutul ghidează mișcarea pacientului pentru ca aceasta să fie corectă din punct de vedere biomecanic.

        Mobilizarea activă voluntară reprezintă fundamentul oricărui program kinetoterapeutic profilactic, terapeutic sau de recuperare.

        Mişcarea voluntară se realizează prin contracție musculară şi prin consum energetic. În mişcarea activă voluntară contracția este izotonă, dinamică, muşchiul modificându-şi lungimea prin apropierea sau îndepărtarea capetelor de inserție.

        Pentru sistemul circulator se au în vedere:

  • prevenirea trombozei venoase profunde;
  • mobilizarea pasivă;
  • compresia pneumatică externă;
  • bandajul elastic;
  • promovarea exercițiilor active și a celor respiratorii.

        Pentru sistemul nervos se au în vedere:

  • stimularea senzorială auditivă, vizuală, olfactivă, tactilă, proprioceptivă, gustativă;
  • colaborarea cu aparținătorii pentru identificarea activităților preferate;
  • inițierea precoce a verticalizării;
  • diminuarea spasticității;
  • promovarea reacțiilor de echilibru;
  • exersarea transferurilor din pat și în afara patului;
  • ameliorarea controlului motor.

        Indiferent de afecțiune vor fi aplicate în mod continuu următoarele manevre de nursing:

  • posturări alternative, antideclive, în poziții articulare funcționale;
  • nursing-ul escarelor: evaluare clinică, evaluarea riscului de apariție, tratament profilactic, farmacologic sau nefarmacologic, terapie fizicală prin lumină polarizată, ultrasunete, electrostimulare.

        Controlul durerii 

  • Durerea este simptom complex cu impact major asupra calităţii vieţii, a stării psihice a pacientului cu cancer;
  • În cancer durerea poate fi o consecinţă a patologiei în sine, dar poate să apară și ca urmare a tratamentelor efectuate și apare de obicei tardiv în evoluţia bolii.

        Ea este prezentă:

    • la 30-40% dintre pacienţi în momentul diagnosticului;
    • la 40-70% la iniţierea tratamentului;
    • la 70-90% pe parcursul fazei terminale.

        Prevalenţa durerii depinde de tipul tumoral, variind de la 52% la pacienţii cu cancere pulmonare până la 5% la cei cu leucemie.

        Durerea cronică provocată de cancer poate fi controlată prin colaborarea dintre pacient și echipa medicală în vederea abordării strategiei terapeutice adecvate.

  În cazurile de durere severă tratamentul durerii contribuie la ameliorare dacă pacientul manifestă complianță și este deschis să învețe metode de gestionare a acesteia. Ameliorarea se bazează pe încrederea acordată echipei medicale și pe atitudinea pozitivă a bolnavului.

        Stilul sănătos de viață 

        Adoptarea unui stil de viață sănătos, respectiv odihna, somnul, 7-9 ore de somn efectiv din cele 24 de ore,  preferabil somn de noapte, alimentație sănătoasă, hidratare, mișcare  educație și consiliere psihologică, gestionarea stresului, renunțare la fumat, după caz. Odihna este necesară recuperării pacientului.

  • Odihna poate include și o odihnă activă, o activitate fizică plăcută de relaxare, exerciții fizice, înot, muncă lectură, meloterapie, plimbare prin parc, prin natură, etc.
  • Alimentația sănătoasă poate  include o alimentație bazată pe alimente integrale, în stare proaspătă sau gătite, pe cât posibil preparate în casă, excluderea alimentelor conservate, afumate și prăjite, a alimentelor bogate în zahăr și a produselor rafinate, hidratarea corespunzătoare în funcție de necesarul hidric, cu apă sau cu ceaiuri neîndulcite, neacidulate sau necarbogazoase.

        Muncă și mișcare: 

  • Munca și mișcarea contribuie semnificativ recuperarea activă. Urcatul scărilor dacă este posibil, mersul pe jos minim 30-45 min/ zi, înotul sau bicicleta pot ajuta la reducerea durerii. Toatea acestea și alte tipuri de mișcare și/sau activitate fizică făcute cu moderație, contribuie la menținerea sentimentului de utilitate a persoanei.

        Educația – consiliere psihologică: 

  • În cadrul procesului de reabilitare pot să apară episoade recurente de depresie și în aceste cazuri se recomandă consilierea psihologică adaptată pacientului, conduita incluzând atât pacienul, cât și aparținătorii implicați în îngrijire. Scopul este înțelegerea și acceptarea dificultăților prin care ei trec și oferirea instrumentelor  utile pentru depășirea stărilor precum depresia, nevoia de izolare, stresul, anxietatea, alterarea imaginii de sine, a schimbărilor survenite și de multe ori chiar a incertitudinilor generate de boală.

        Renunțarea la fumat: 

  • Nicotina poate scădea eficacitatea unor medicamente să fie mai puțin eficiente.Renunțarea la fumat este de asemenea necesară, deoarece Fumătorii au mai multe dureri decât nefumătorii, iar fumatul în sine aduce o încărcătură toxică suplimentară sistemului imunitar deja compromis.

        Gestionarea stresului: 

  • Este de maximă importanță acceptarea situației, de a lua viața așa cum este, cu lucruri bune și mai puțin bune, să nu se lase ca necazurile, stresul, grijile, anxietatea să doboare și mai mult sistemul imunitar.
  • Metodele de relaxare includ meditația, ascultarea unei muzici plăcute, cititul, ieșirile cu prietenii sau cu animale de companie, plimbările în aer liber, și nu în ultimul rând credința și apropierea de Dumnezeu duc la gestionarea mult mai bună a acestor situații.
  • Majoritatea tratamentelor pentru durere nu pot anula în mod complet durerea. În schimb, aplicarea recomandărilor de mai sus inclusiv a tratamentului necesar, va reduce semnificativ gradul de durere pe care îl aveți ori de câte ori apare.