Drepturi şi obligaţii

Extrase din Legea 46/ 2003 – Legea drepturilor pacientului

Pacientul are dreptul:

• de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum şi la modul de a le utiliza;
• de a fi informat asupra identităţii şi statutului profesional al furnizorilor de servicii de sănătate;
• de a fi informat asupra regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie să le respecte pe durata spitalizării;
• de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic;
• de a decide dacă mai doreşte să fie informat în cazul în care informaţiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinţă;
• de a cere în mod expres să nu fie informat şi de a alege o altă persoană care să fie informată în locul său;
• de a cere şi de a obţine o altă opinie medicală;
• să refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului;
• să primească, la externare, un rezumat scris al investigaţiilor, diagnosticului, tratamentului, îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării şi, la cerere, o copie a înregistrărilor investigaţiilor de înaltă performanţă, o singură dată;
• de a desemna, printr-un acord consemnat în anexa la foaia de observaţie clinică generală, o persoană care să aibă acces deplin, atât în timpul vieţii pacientului, cât şi după decesul pacientului, la informaţiile cu caracter confidenţial din foaia de observaţie;
• în situaţia în care pacientul s-a aflat în imposibilitatea de a-şi exprima consimţământul cu privire la informaţiile privind starea sa, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale şi a intervenit decesul acestuia, aceste informaţii pot fi furnizate, la cerere, următoarelor persoane, în ordinea următoare: soţului supravieţuitor, descendenţilor,   ascendenţilor/tutorilor, rudelor în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv. Aceste persoanele vor depune la conducerea unităţii sanitare o declaraţie pe propria răspundere, potrivit legislației în vigoare pentru a putea primi informații despre pacient.
• la îngrijiri terminale pentru a putea muri în demnitate;
• şi la servicii medicale acordate de către un medic acreditat din afara spitalului;
• la îngrijiri medicale continue până la ameliorarea stării sale de sănătate sau până la vindecare.

Informaţiile se aduc la cunoştinţă pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate. În cazul în care pacientul nu cunoaşte limba română, informaţiile i se aduc la cunoştinţă în limba maternă ori într-o limbă pe care o cunoaşte sau, după caz, se va căuta o altă formă de comunicare.

Dacă pacientul nu este cetăţean român, informaţiile i se aduc la cunoştinţă într-o limbă de circulaţie internaţională sau, după caz, se va căuta o altă formă de comunicare.

Rudele şi prietenii pacientului pot fi informaţi despre evoluţia investigaţiilor, diagnostic şi tratament, cu acordul pacientului.

Când pacientul nu îşi poate exprima voinţa, dar este necesară o intervenţie medicală de urgenţă, personalul medical are dreptul să deducă acordul pacientului dintr-o exprimare anterioară a voinţei acestuia.

Pacientul are dreptul să își aleagă ca reprezentant legal, soţul/soţia, copiii, părinţii sau celelalte rude până la gradul al IV-lea, tutorele, precum şi orice persoană cu vârsta de minimum 18 ani împliniţi pe care pacientul o desemnează în acest scop prin declaraţie încheiată în formă autentică care se înregistrează în Registrul naţional notarial de evidenţă a procurilor şi revocărilor acestora şi care va cuprinde drepturile prevăzute de lege ce pot fi exercitate de reprezentant.

Pacienţii asiguraţi prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate au dreptul la investigaţii gratuite de screening la justa solicitare proprie din momentul încadrării în grupul de risc sau pe baza unei trimiteri de la medicul specialist.

Pacientul are dreptul la medicină personalizată, pe baza recomandării medicale. Pentru aceasta, medicul specialist are obligaţia de a pune la dispoziţia pacientului informaţii fiabile, pertinente şi uşor de înţeles referitoare la opţiunile privind intervenţiile medicale propuse, inclusiv beneficiile preconizate şi riscurile acestora. Consimţământul pacientului este obligatoriu pentru fiecare intervenţie medicală specifică medicinei personalizate. Colectarea, partajarea, gestionarea şi standardizarea datelor necesare pentru dezvoltarea şi aplicarea medicinei personalizate se realizează în conformitate cu legislaţia privind protecţia datelor.

În cazul în care pacientul necesită o intervenţie medicală de urgenţă, consimţământul reprezentantului legal nu mai este necesar.

În cazul în care se cere consimţământul reprezentantului legal, pacientul trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de înţelegere.

În cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul, decizia este declinată unei comisii de arbitraj de specialitate.

Comisia de arbitraj este constituită din 3 medici pentru pacienţii internaţi în spitale şi din 2 medici pentru pacienţii din ambulator.

Consimţământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord.

Consimţământul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învăţământul medical clinic şi la cercetarea ştiinţifică. Nu pot fi folosite pentru cercetare ştiinţifică persoanele care nu sunt capabile să îşi exprime voinţa, cu excepţia obţinerii consimţământului de la reprezentantul legal şi dacă cercetarea este făcută şi în interesul pacientului.

Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimţământul său, cu excepţia cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului şi evitării suspectării unei culpe medicale.

Toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia.

Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.

În cazul în care informaţiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditaţi, implicaţi în tratamentul pacientului, acordarea consimţământului nu mai este obligatorie.

Pacientul are acces la datele medicale personale.

Orice amestec în viaţa privată, familială a pacientului este interzis, cu excepţia cazurilor în care această imixtiune influenţează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori îngrijirile acordate şi numai cu consimţământul pacientului.

Sunt considerate excepţii cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică.

În cazul în care furnizorii sunt obligaţi să recurgă la selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile în număr limitat, selectarea se face numai pe baza criteriilor medicale.

Criteriile medicale privind selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament se elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi se aduc la cunoştinţa publicului.

Intervenţiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai dacă există condiţiile de dotare necesare şi personal acreditat.

Se exceptează de la prevederile alin. anterior cazurile de urgenţă apărute în situaţii extreme.

Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material şi de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale. La solicitarea pacientului, în măsura posibilităţilor, mediul de îngrijire şi tratament va fi creat cât mai aproape de cel familial.

Personalul medical sau nemedical din unităţile sanitare nu are dreptul să supună pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta să îl recompenseze altfel decât prevăd reglementările de plată legale din cadrul unităţii respective.

Pacientul poate oferi angajaţilor sau unităţii unde a fost îngrijit plăţi suplimentare sau donaţii, cu respectarea legii.

Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 19/2015, s-a admis sesizarea privind dezlegarea unor chestiuni de drept şi s-a stabilit că fapta medicului angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, care are calitatea de funcţionar public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. 1 lit. b teza a II-a din Codul penal, de a primi plăţi suplimentare sau donaţii de la pacienţi, în condiţiile art. 34 alin. 2 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, nu constituie o exercitare a unui drept recunoscut de lege având ca urmare incidenţa dispoziţiilor art. 21 alin. 1 teza I-a din C. pen.

Continuitatea îngrijirilor se asigură prin colaborarea şi parteneriatul dintre diferitele unităţi medicale publice şi nepublice, spitaliceşti şi ambulatorii, de specialitate sau de medicină generală, oferite de medici, cadre medii sau de alt personal calificat. După externare pacienţii au dreptul la serviciile comunitare disponibile.

Pacientul are dreptul să beneficieze de asistenţă medicală de urgenţă, de asistenţă stomatologică de urgenţă şi de servicii farmaceutice, în program continuu.

Niciunui pacient nu i se va refuza dreptul la îngrijiri medicale din cauza neînregistrării naşterii sale în actele de stare civilă.

• să respecte regulile ce se aplică în spital;
• să păstreze ordinea, liniştea şi curăţenia în spital;
• să respecte programul odihnă, de vizite, de masă, sau cel instituit în situaţii de carantină;
• să respecte circuitele funcţionale din spital;
• să manifeste girijă față de bunurile din dotarea spitalului și să nu le deterioreze;
• să respecte indicaţiile terapeutice ale medicului pe perioada internării;
• să nu utilizeze consumatori electrici decât cu aprobarea medicilor şefi de secţie;
• să nu părăsească spitalul fără aprobare pentru probleme extramedicale (în cazul în care are drept de învoire să nu depăşească timpul care i-a fost acordat și să nu poarte ținuta de spital în afara acestuia);
• să păstreze şi să predea în bune condiţii echipamentul de spital şi lenjeria primite pentru şederea în spital;
• să respecte indicatoarele de avertizare și interzicere a anumitor activități și conduite în spital;
• să prezinte la internare actul de identitate, precum și documentele justificative care atestă calitatea de asigurat;
• să respecte regulile de igienă personală și colective;
• să respecte şi să păstreze starea de curăţenie din salon, coridoare, grupuri sanitare, etc.;
• să aibă o conduită civilizată față de personalul medico-sanitar;
• să ofere personalului medical toate informaţiile relevante pe care le deţin despre starea de sănătate proprie, precum şi informaţiile de orice altă natură (apartenenţa religioasă, valori şi cutume culturale, etnice etc.) care pot afecta sau influenţa îngrijirea medicală şi serviciile conexe furnizate;
• să ofere informaţii exacte şi complete în legătură cu spitalizările anterioare, detaliile personale şi de sănătate, inclusiv regimuri alimentare şi stil de viaţă;
• să poarte pe durata internării ţinuta regulamentară de spital;
• este interzisă circulaţia bolnavilor în alte secţii decât cele în care sunt internaţi, cu excepţia cazurilor care necesită investigaţii;
• este interzis consumul de băuturi alcoolice şi fumatul în incinta spitalului;
• să păstreze la frigider alimentele aduse de familie;
• să semnaleze asistentei şefe sau medicului şef de secţie orice deficienţă intervenită pe parcursul internării sale;
• să solicite personalului medical informaţii detaliate cu privire la starea individuală de sănătate, investigaţiile şi analizele realizate, diagnosticul stabilit şi tratamentul propus, înainte de a îşi da consimţământul faţă de orice procedură şi act medical pe care îl acceptă;
• să îşi asume întreaga responsabilitate pentru consecinţele ce apar în cazul refuzului de a urma tratamentul, instrucţiunile şi recomandările personalului medical;
• să informeze personalul medical, întocmai şi la timp, cu privire la orice manifestare sau reacţie la tratamentul sau medicamentele prescrise;
• să informeze personalul medical şi să solicite sprijin pentru orice nelămuriri şi întrebări cu privire la documentele medicale, inclusiv instrucţiunile medicale furnizate de sau instrucţiunile privind îngrijirea şi tratamentul la domiciliu;
• să solicite orice informaţii referitoare la facturile emise de către spital pentru serviciile medicale furnizate şi să achite aceste facturi întocmai şi la timp dacă nu este asigurat.