EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE ȘI PREVENȚIA PRIN COOPERARE POPULAȚIONALĂ
“Educația nu constă în a învăța pe cineva ce anume trebuie să gândească, ci a-i forma modul în care el trebuie să învețe a gândi!”
Educația pentru sănătate este o preocupare de maximă importanță a medicinei omului sănătos, care constă în dezvoltarea nivelului de cultură sanitară al diferitelor grupuri populaționale, precum și a mijloacelor și procedeelor educaționale necesare formării unui comportament sanogenic.
Privită astfel, educația pentru sănătate reprezintă o importantă metodă de acțiune în asigurarea cooperării populaționale la protecția sănătății.
Educația pentru sănătate constituie suportul acțiunilor populaționale, ocupând un loc prioritar în orientarea consecvent prevențională a ocrotirii sănătății, bazată pe o largă cooperare a populației.
Obiectivul de bază al educației pentru sănătate constă în formarea și dezvoltarea, începând cu vârsta copilăriei, a unui comportament sanogenic, în scopul apărării sănătății, prin creșterea rezistenței generale a organismului, a capacității sale de adaptare la condițiile mediului ambiental, natural și social. Educația pentru sănătate constituie “matricea”, suportul de aplicare a programelor de sănătate, garantând eficiența acestora prin cooperarea cu populația, beneficiara acțiunilor de promovare a sănătății.
Educația pentru sănătate a populației trebuie să reprezinte un obiectiv major al politicii sanitare naționale, orientate spre ridicarea nivelului de cultură sanitară a întregii populații, care trebuie să aibă o largă accesibilitate, o orientare predominant prevențională, să asigure angajarea activă a populației la acțiunile de promovare, păstrare și refacere a sănătății individuale și comunitare.
Acțiunile educației pentru sănătate trebuie direcționate nu numai spre formarea unor atitudini și comportamente capabile să diminueze efectele agenților agresionali, biologici, fizici și chimici, caracteristici ale vieții moderne, ci trebuie orientate, în paralel și către combaterea unor manifestări, ilustrând componentele negative de natură să altereze mediul psihosocial, să lezeze principiile conviețuirii civilizate, respectul dintre oameni, politețea relațiilor interumane, estetica străzii și a îmbrăcămintei, ținuta localurilor publice etc.
În acest sens, un cunoscut proverb chinez spune: “Ceea ce aud uit aproape întotdeauna, ceea ce văd îmi amintesc uneori, dar ceea ce fac nu uit niciodată!”.
Sănătatea populației este dependentă, în ultima instanță, de măsură în care toți membrii societății o integrează în preocupările lor, atât pe plan individual, cât și comunitar.
Educația pentru sănătate trebuie înțeleasă ca un instrument pentru asigurarea unui echilibru armonios de viață, și nu ca o sumă de interdicții sau sfaturi cu caracter restrictiv, coercitiv.
În epoca modernă, educația pentru sănătate contribuie efectiv la ridicarea nivelului de cultură sanitară, ceea ce asigură îmbunătățirea stării de sănătate a populației prin cultivarea unui stil de viață tot mai sanogen, în scopul atingerii idealului de sănătate bio-psiho-socială.
